Imortalizari . Copilarie

Incheiase lungul sir al repetitiilor si afirmatiilor. Dar avea o nelamurire pe care si eu o am:
" Lume oarba ! Fa-ma sa-nteleg ! Cum ma vezi,cand ma vezi ?! ''

O alta zi .

Parea o zi ca oricare alta. Frig , cafele , rasete , incruntari , muzica si doi-trei prieteni in jur...
Trei cuvinte au fost necesare sa fie rostite sau mai degraba scrise ,ca sa imi dau seama ca e o zi ok de facut poze . Fetelor si nu mie ... Timp scurs extrem de repede. Maini digerate, pachete arse, crengi rupte si zapada deranjata. Dar sa presupunem ca a iesit ceva. Lor le-a placut.
Nu putea fi totul frumos. Mici farame de lucruri care dor au fost presarate peste ore,odata cu venirea serii. Desi eu trag ,incerc sa fie bine,pun suflet si am sperante, astea nu se vad.Ma uit la mine si sunt multumita cu mine insami: am facut mereu cinste, am avut mereu rabdare, m-am abtinut mereu sa aduc nori pe cerul senin al oamenilor, daca as fi avut teme mi le-as fi facut, nu mi-am neglijat parintii, nu am insistat excesiv, nu am avut niciodata pretentii iesite din comun si mi-am spus parerea doar cand am crezut ca e cazul.Am vrut sa vad ca poate ,contez si eu pe ici pe colo.Si am asteptat...am asteptat[dar sa luam fiecare aspect in parte]. Rabdarea nu e o trasatura a firii mele din nastere. Sunt scorpion. Nu-mi sta in fire. Dar mi-am dezvoltat aceasta virtute ca sa-i fac fericiti pe cei care consider ca merita. Nu am vrut niciodata sa ma cert.Dar am pornit destul de des cate o cearta.Dar si in rarele cazuri cand am si eu ceva de spus .. atunci mi se intampla nenorocirea. Enervez exagerat de tare si persoana in cauza nu se abtine sa dea cu sataru. Deh .. Next. Scoala ocupa un loc destul de important pentru mine. Consider acest lucru o calitate. Ai mei sunt niste persoane destul de "nevoiase". In sensul ca au mereu nevoie sa ma vada si sa vorbeasca cu mine. Nu i-am oprit prea tare sa se bucure. Cand vine vorba de insistente, ma indoiesc pana la cer ca am pisat pe cineva vreodata. Cat despre pretentii .. nu am decat cateva. Sa inteleaga naiba toata lumea: EU NU GATESC! Never. Nema.[desi au fost cazuri cand am facut-o.O persoana m-a schimbat ,iar mama zice ca in bine].O trebui, o fi necesar ca femeie, nu pot sa gatesc. Ma enerveaza la culme. In rest, vreau sinceritate [ceea ce azi nu prea am primit, ca si in alte zile desigur]punctualitate si devotament.[ca pe restu nu le poti cere.Ele doar se simt daca faci sa fie simtite]. Aerul e gratis. Buuun. Next. Mi-am spus parerea doar cand am crezut de cuviinta. Tin sa subliniez. Cand mi-am spus parerea, ori a starnit rasul ironic al oamenilor, ori nu a fost bagata in seama, ori mi s-a dat peste mana la sensul "Nu te baga ca nu stii". Cu timpul, o sa invat sa-mi tin parerea doar pentru mine. Oricat de bine-gandita ar fi.
In incheiere, nu am nimic in plus de adaugat fata de ce am scris mai sus. Duc o viata normala. De om sensibil ...Satula de zile de cacat si sperante trase de par.

Obositoare saptamana

Hiu ! .Si in sfarsit s-a dus si saptamana asta . Una plina de teste , certuri , decizii luate aiurea.[dar is ok ] .
Mirosul de stari mucegaite din incapere imi indica un sictir total si o neglijenta enorma in creatia incaperii. Pur si simplu n-am chef sa o fac placuta. Confortul ucide nevoia, automat starea de creatie.Cana de cafea si melodia J`ai pas vinght ans de la Alizee sunt stimuli care incearca sa ma calmeze . Desi ...acum cateva zeci de minute mi s-a intamplat ceva foarte ciudat.
Scartaitul pe care il facea Amax in timp ce mananca ma seca . Ma uit la el si imi zice:
"Ce te face sa crezi ca nu esti tu produsul imaginatiei mele, de indata ce esti la fel de constienta ca si mine?”[apoi il aud continuand sa manance]. Ma uit chioras la el si-mi zic ca-i culmea. E imposibil sa fiu capabila de asa ceva, in imaginatia mea sunt stapana. Sunt proprietara gandurilor mele.
Si inainte sa apuc sa mai balmajesc ceva, el se ridica si iese pe usa[dar cel care defapt deschisese usa era tata ...]. Ma gandeam ca am scapat de el, asa ca ma ridic, imi indrept tricoul si ma indrept spre pat, dar cand sa ma pun pe el, in locul patului apare scaunul de la calcularor… Si totul se cufunda in intuneric...
O iau pe alte carari ale Domnului.Nu mai zambesc la nimic ce candva ma gadila pe suflet, nu ma mai incrunt cand vad rautatea, nu ma mai stramb cand vad mizeria. Totul cade din aceeasi oala de rahat. Fiindca am invatat ca multi nu stiu sa-si construiasca fericirea decat pe baza nefericirii altora, si acel sentiment in timp putrezeste. Am invatat ca prea putini isi cunosc limitele, si de multe ori zboara peste parapet. Am invatat ca lucrurile evidente sunt cele mai inselatoare. Ca si acesta . Era prea frumos sa pot comunica cu Amax ... ! Macar poate cineva asculta si ce spun eu ...

Viitor rasist.

Viitorul fuge. Încearcă să mă depăşească, dar nu reuşeşte. Îmi e atât de frică să îl văd în faţa mea, încât alerg mai repede decât el. Tot ce fac e să trec mult prea devreme prin prezent, tulburând şi prezentul altora ( e ca atunci când treci în viteză pe lângă cineva cu un teanc de foi în mână - foile toate zboară, iar persoana respectivă adună foile de pe jos înjurând).Sunt laşă dacă nu vreau să mă gândesc la viitor?Sunt anormală dacă mă sperie cuvântul "mâine"?[Pai cum naiba frate daca am 2 teze ,la materii importante una dupa alta ?Cum sa nu te temi cand stii ca maine nu stii daca ai sa ii pui ceva pe masa de mancare lu` fratetu?Cum sa nu te sperie cuvantele ''a doua zi'' cand tu stii ca nici pe prima nu ai trecut-o cu bine ci doar cu rau .Ca un maine in tara asta nu se poate spune ca exista.]De la o vreme, alergând, destinul îmi pune piedică, îmi iese în cale, mă lovesc de el.Il înjur, îl bat şi merg mai departe. Apoi apare din nou, parcă mai maliţios şi-mi strică toate planurile. Dar eu pot să trec peste cuvântul boldat fără să îmi pese prea mult, să sfidez desfăşurarea normală a lucrurilor. În secunda următoare poate voi lua un taxi, apoi un tren, apoi voi sta pe un deal la Cuca Măcăii şi voi striga "They can't catch me!". Dar ar fi cam complicat.Singura plăcere care ar putea să mi-o facă destinul ar fi să mă tragă de mână spre o cameră numită "al doilea Hitler".Ura evreii si ii extermina .Eu urasc [mincinosii, lipitorile, viermii, cocalarii, prostii(prosti crescuti ),incultii,ingamfatii,avutii,egoistii si zgarcitii] deci mi-as dori sa ii extermin.

Regrete

Regret ca la nastere nu mi-a fost pus numele pe care il vroiam: Nathalia

Regret ca nu am spus de fiecare data ce cred.

Regret ca am fost impulsiva [ si din cauza asta am pierdut prieteni sau ocazii de a face ceva ]

Regret ca am pus suflet in relatii in care nu trebuia.

Regret ca am avut incredere in anumite persoane.

Regret ca mi-am mintit parintii.

Regret ca nu i'am spus mamei ca o iubesc inainte sa plece .

Regret ca am dat sperante .

Regret ca nu am avut destula incredere in mine .

Regret ca mi-am aratat sentimentele desi nu se merita .

Regret ca uneori devin o povara pentru cei de langa mine .

Regret ca sunt incapatanata si cand nu trebuie .

Regret ca nu am ajuns sa fiu langa Mariana de ziua ei .

Regret ca nu am reusit sa ii zic Alinei tot ce aveam pe suflet inainte sa moara.

Regret ca nu sunt cu un an mai mare .

Regret toate clipele in care am plans desi nu trebuia.

Regret clipele in care mi-am pus orgoliul mai presus de orice.

Regret ca nu am destule amintiri [materiale] petrecute cu ei.

Regret ca uneori fac ca toate nebunele la nervi , iar dupa ce imi trec nervii nu mai pot schimba ce am stricat .. [pt ca o hartie deja mototolita nu mai poate fi indreptata].

Regret ca nu am putut face din timp - Infinit - iar momentele langa cei dragi sa nu se mai termine .

Regret ca nu am stiu sa ma fac auzita desi aveam dreptate.

Regret ca nu am stiut sa imi aleg prietenii . [si din cauza asta am fost ''fututa '' pe la spate ... Ceea ce e nasol.]

Regret ca am pierdut ocazia sa ii arat unei anumite persoane ca nu intotdeauna are dreptate .

Regret ca nu am pus punct unei relatii la timpul potrivit.

Regret ca de prea multe ori m-am lasat calcata in picioare .

Regret ca nu ii pot face pe prietenii mei sa zambeasca tot timpul . Sa pot sa le alung supararile si sa le inchid ranile. Sa ii pot face sa inteleaga ca odata ce so rupt o ata , nu o poti lipi la loc . Ci poti doar cauta alta ata . Mai groasa si mai lunga . !

Regret ca am fost indiferenta si cu persoanele cu care nu trebuia .

Regret ca nu am baut atunci cand trebuia sa beau .

Regret ca nu am zambit desi trebuia sa o fac.

Regret ca am tras prea multe de anumite persoane desi le durea fix in fund.

Regret ca uneori nu gandesc inainte sa fac un lucru.

Regret ca nu am cunoscut marea alaturi de persoana iubita.

Regret ca am ranit persoane si le-am facut sa planga.

Regret ca nu am stiut sa tin persoane langa mine.

Regret ca nu am fost destul de ambitioasa ca sa merg mai departe la olimpiada.

Regret ca nu am stiut sa dau sfaturi atunci cand o persoana avea nevoie de ele .

Regret ca... cel mai mult regret ca nu pot da timpul inapoi !

Scrisoare catre ...

Copilu` meu,

Te iubesc pentru că iubesc când mă iubeşti, că îţi iubesc buzele şi iubesc să aud când îmi zici că mă iubeşti şi iubesc când mă iei în braţe şi îmi zici că ţi-a fost dor de mine, pentru că suntem perfecţi şi frumoşi împreună şi chiar dacă pozele cu noi doi nu sunt reuşite, tot frumoşi rămânem, pentru că mă asculţi, pentru că eşti tu şi te iubesc pentru că mă iubeşti pentru ceea ce sunt, nu ce aş putea fi, te iubesc aşa cum eşti: saten, înalt, cu doi ochi mari şi albaştri, frumos, debil, pentru că sunt geloasă şi posesivă, pentru că eşti numai al meu şi sunt numai a ta, pentru că viaţa mea s-a schimbat alături de tine, pentru că mă muşti, mă ciupeşti, ma gâdili[stiind ca nu imi place sa o faci], pentru că pot sa îţi zic orice, oricând, pentru că şi tu la rândul tău eşti gelos, pentru că îţi poţi da seama de fiecare dată când am ceva, pentru ca nimeni nu mai e ca tine, pentru că mi se face dor de tine dacă nu te văd o oră, pentru că nu vrei să pari ceea ce nu eşti, pentru că nu mă minţi,i ndiferent de situaţie, pentru că mereu mă ierţi când fac vreo prostie, pentru că ţi-ar păsa daca aş păţi ceva, pentru că ştii să faci cartofi prăjiţi, pentru că ai grijă de mine necondiţionat, pentru că mi-ai zis mai demult că nu vrei să mă pierzi[si desi din pacate am trecut prin asta pot spune ca ma bucur ca s-a intamplat...pentru ca ne-am regasit unul pe altul ],pentru că îmi place cum zâmbeşti şi că îmi plac pozele tale chiar dacă nu iţi zic mereu, pentru că ne inţelegem uneori ca turcii, pentru că nimeni nu mă cunoaşte mai bine decât tine, pentru că atunci când mă întorc acasă de la întalnirea noastră mă gândesc la noi, pentru că ai fi in stare să îmi zici o mie de tâmpenii pe minut care m-ar face să râd, nu să te dispreţuiesc, pentru că m-ai duce în cele mai ciudate şi în cele mai plăcute locuri, pentru că aş vrea să mă mai trezesc lângă tine dimineaţa, pentru că mi-ai zis că o sa fiu soţia ta, pentru că atunci când mergi ai pasul mare şi grăbit şi eu mă chinui să te ajung din urmă, pentru că ea mă uraşte şi tu mă iubeşti, pentru că mă strângi atât de tare în braţe încât îmi iei aerul, pentru că lângă tine mă simt în largul meu, pentru că dacă ne certăm ştiu că ne vom împăca oricum, pentru că mi-ai dat ghiocei[culesi de sora ta],pentru ca ador cand dansezi langa mine,pentru ca ma enervezi psihic frate cand stai si te joci cacaturile alea de jocuri,pentru ca urli la mine cand nu mananc si cand nu ma imbrac gros, pentru ca esti uituc si uiti de existenta mea uneori,pentru ca ne plac aceleasi desene animate,pentru ca te intelegi cu mama iar eu cu sorta, pentru ca ... pentru că aş putea găsi mereu motive pentru care te iubesc. Şi te iubesc pentru că mă iubeşti,tăntălăule!

Cu iubire,a ta pacoste.:)