24 sept. 2010

Crezi? Ai vrea?

Chip ramas in oglinda si suflet deteriorat de timp.Oare mai hain de atat nu poti fi, destinule?

Crezi in mirare si nu crezi in tine. Iubesti ce nu vezi dar nu iubesti ce vezi .Simti ura si minciuna dar iubirea nu. Te gandesti ca maine poate nu o sa mai fii la fel ? Nici tu nici cei din jur? Ca poate unul nu va mai fi nici dupa 2 minute dupa ce v-ati vazut? Acum iti bate inima iar peste 2 secunde inceteaza. Nu mai are chef, e obosita si plictisita sa te tina in viata intr-o lume de cacat.Stii ca esti o amintire? Ca orice sarut, orice atingere, orice vorba, orice bucurie, orice tristete, orice lacrima, orice clipa-seri de iarna reci langa el/ea, de vara pe malul apei, orice adiere de praf si furtuna de vant in interiorul tau!Ai vrea uneori sa fii mai bun cu cel de langa tine dar iti dai seama prea tarziu de asta. Incetezi sa dai o a doua sansa crezand ca nu o merita, dar mai tarziu regreti si uneori poate prea tarziu, sau nu. Vrei sa tipi dar nu ai putere sa o faci, vrei sa spui ce simti dar nu iti gasesti cuvintele, ai vrea sa ii reprosezi ce a facut dar tii in tine, numai ca sa nu ii faci rau acelei persoane, fiind de parere ca eh... e o tampenie de a ta. Simti dorul copilariei, al tatalui , al fratelui cel mare pe care odata il chinuiai si vroiai sa plece, dar timpul nu se intoarce ci ucide...

Cum ucide? Incet..incet.. Cu stropi mari de hotarare sa te faca sa uiti, sau nu. Cu o forta imensa care la randul ei cara in spate mii de doruri, sperante, amintiri si vise. El e neiertator si are multe metode in a face in inautrul tau sa se produca un razboi de foamete si seceta de necunoastere.

Da-ti seama de ce ai fost, de ce esti , de ce vrei sa fii ...Si pune-i lui piedica si zambeste-i ironic.

8 sept. 2010

Thank you, my everything !

Zile necioplite si zidite-n minti... tulburi de: certuri, dezamagiri, constatari aventuriere prin viata,delasari,pierderi prin spatiu.
De asta , o secunda din minutul vietii mi-a fost de ajuns sa
iti multumesc acum pentru tot. Pentru ca esti mereu acolo, langa mine, langa sufletul. Pentru ca tu ai stiut sa ma faci sa zambesc, pentru ca ai aparut din senin in ziua aceea calda de toamna si m-ai luat in brate. Pentru ca desi ce ne-a legat nu a fost un lucru bun, prietenia noastra e cea mai stransa de pe pamant. Pentru ca ma enervezi cand nu deschizi ochii dar eu sunt langa tine sa iti amortizez caderea. Pentru ca zilnic ai grija de sufletul meu. Pentru ca ai stat cu mine ore in sir , zile , saptamani si ani pe caldura , vant, ploaie si ger. Pentru ca imbratisarea ta imi alina durerea. Pentru ca iti ador ochii aceia imensi care emana iubire si incredere. Pentru ca indifirent de toanele mele , nu m-ai parasit. Pentru ca ne batem , ne certam , si apoi iar ne iubim si mergem acolo, pe banca si stam la povesti. Pentru ca imi asculti durerile si gandurile chiar daca tu poate esti mai suparata ca mine. Pentru ca ai stiut sa ai incredere in mine si in acelasi timp mi-ai castigat increderea. Pentru ca esti singura persoana pe care nu o pot lasa. Pentru ca atunci cand iti simt lipsa ma simt cea mai singura persoana de pe pamant... dar mi-e de ajuns sa iti aud vocea si ma linistesc.Pentru ca esti aiurita, indecisa si nebuna .Pentru ca ne intelegem din priviri. Pentru ca radem pana si de cele mai tampite subiecte sau glume pana ne dau lacrimile. Pentru ca faci tampenii care ma enerveaza dar ma si amuza. Pentru ca impartim pana si cea mai mica firmitura de viata. Pentru ca ti-ai deschis sufletul in fata mea si m-ai primit in el. Pentru ca indiferent de distanta nu uiti de mine. Pentru ca esti tu, pestioaica mea .

Imi rulez inima si ii dau foc. Tie ti-o dau sa o fumezi pentru ca stiu ca e in siguranta.

7 sept. 2010

Nimic nu se pierde atunci cand speri

Imi lipseste ceva, acel ceva ce obisnuia sa ma incalzeasca in zilele reci ale unui septembrie timpuriu. Acel ceva ce imi dadea siguranta zilei de maine. Dar poate e mai bine acum..Tot ce a fost nu a meritat nici macar un adio spus arogant din partea ta, nici macar un motiv pueril spus cu o voce rece la un telefon. Nici macar atat... A fost frumos nu? Totul. Si acel tot omogen care eram , de neseparat. Dar invizibilul a devenit vizibil si transformarea a avut loc. Sarcastic si nepasator ai smuls o pana din aripa vietii si ai distrus linistitul zbor. Prabusirea a fost dureroasa dar bine primita. Ochii in sfarsit se deschid si injura cu patima ca au crezut in ai tai. Acum gandurile imbibate in scrum de praf si apa cu dulce amar incet incet isi fac aparitia. Ele sunt calauza sufletului spre refacere.

De acum o sa ma axez pe ea... sa isi revina ! Sa fie din nou singura persoana din viata mea pe care o vad vesela tot timpul, cu care pot vorbi despre orice. Care de la nasterea mea a vegheat asupra mea si desi nu mi-e mama se comporta ca fiind una. Totul langa tine a fost frumos si nepatat. Multumesc tie , fiinta ca ma iubesti si ca mi-ai promis candva ca daca e sa se intample ceva o sa lupti sa traiesti ! Acum ca esti in situatie rugamintea mea este sa o faci . Ai o viata inainte, un copil, 2 frati, o mama si o nepoata care te iubesc. !

Imi tai inima in bucatele si vo ofer voua. Nu mai am nevoie de ea.