Imi lipseste ceva, acel ceva ce obisnuia sa ma incalzeasca in zilele reci ale unui septembrie timpuriu. Acel ceva ce imi dadea siguranta zilei de maine. Dar poate e mai bine acum..Tot ce a fost nu a meritat nici macar un adio spus arogant din partea ta, nici macar un motiv pueril spus cu o voce rece la un telefon. Nici macar atat... A fost frumos nu? Totul. Si acel tot omogen care eram , de neseparat. Dar invizibilul a devenit vizibil si transformarea a avut loc. Sarcastic si nepasator ai smuls o pana din aripa vietii si ai distrus linistitul zbor. Prabusirea a fost dureroasa dar bine primita. Ochii in sfarsit se deschid si injura cu patima ca au crezut in ai tai. Acum gandurile imbibate in scrum de praf si apa cu dulce amar incet incet isi fac aparitia. Ele sunt calauza sufletului spre refacere.
De acum o sa ma axez pe ea... sa isi revina ! Sa fie din nou singura persoana din viata mea pe care o vad vesela tot timpul, cu care pot vorbi despre orice. Care de la nasterea mea a vegheat asupra mea si desi nu mi-e mama se comporta ca fiind una. Totul langa tine a fost frumos si nepatat. Multumesc tie , fiinta ca ma iubesti si ca mi-ai promis candva ca daca e sa se intample ceva o sa lupti sa traiesti ! Acum ca esti in situatie rugamintea mea este sa o faci . Ai o viata inainte, un copil, 2 frati, o mama si o nepoata care te iubesc. !
Imi tai inima in bucatele si vo ofer voua. Nu mai am nevoie de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu