Sometimes

sometimes i fight with myself
sometimes i cry
sometimes i smile sometimes i don't
sometimes i should but sometimes i don't build up the strenght to say that it's wrong
sometimes i hate
sometimes i love
sometimes i hurt
sometimes i dont
sometimes i wait for him to change
sometimes i keep it cool
sometimes i let 'em know
sometimes i even pack my bags to walk out the door
sometimes i feel safe
sometimes i really dont
sometimes i promise that im ready to let 'em
sometimes i yell without a motive
sometimes i'm stubborn
sometimes i want everything
sometimes i'm asking myself why
sometimes i listen to my heart ...
sometimes i feel i can't get by...
sometimes i rape you and never go back .

La revedere vara.

Zile inepte. Simturi zburlite si imortalizate.
Odata cu aceste clipe, uneori infirm de uimitoare, se apropie sfarsitul. Odata cu acest sfarsit un nou inceput apare. Incarcat de sperante, bucurii, vise si optimism .
Incoronez venirea toamnei. Sufletul trebuie si el sa se raceasca asa cum gheata raceste orice atinge. In curand pe drumurile vechi de mii de pasi batute vor sede doar frunze, astupand fiecare urma de amintire .
Ganduri purtate de vant prin fiecare vas de praf . Hai sa traversam strada printre nori. Sa ne asternem trupurile pe mormanul de frunze . Sa asteptam ca acolo, la locul nostru sa vina vara la fiecare lasare a serii. Sa ii cerem timpului sa se opreasca in fiecare luna pe data de 13. Si sa o ia de la capat... cand o vrea el !

Muzica sufletului

Muzica face sufletul sa ia viata, sa traiasca, sa se intretina. Asa cum chibritul intretine focul iar bautura starea de euforie...
Ia-mi sufletul de mana, cara-l prin noroi, arunca-l de pe o prapastie, scuipa-l, injura-l , du-l pe o insula pustie, inmoaie-l in motorina si da-i foc dar nu il priva de muzica.
In fiecare zi se regaseste ca un cantec pierdut, uitat de vremuri si de oameni .
Si uite asa alergam spre nicaieri , fericiti de o noua zi si un capat de infinit. Un nou inceput vechi asteptat si neuitat.

Chill

Sometimes I`m lazy, I get bored, I get scared, I feel ignored, I feel happy, I get silly, I choke on my own words, I make wishes, I have dreams, and I still want to believe ..anything can happen in this world!

Vorbe mute

Parca totul parea rupt dintr-o pagina de jurnal oarecum linistita. Dar odata ce treci la o alta zi, descoperi lucruri care iti ofera un disconfort sentimental.

Sunt dezamagita de mine pentru ca am ajuns sa fiu asa dezamagita de mama incat nu o mai consider mama.Tot ce ne lega , superficial, s-a spulberat. Poate voi puteti gasi in mamele voastre o prietena, un om care intelege, care iti e alaturi, care te critica cand trebuie si te indruma spre bine. Care tine cu tine atunci cand toti te acuza si iti ofera un umar al ei pe care sa plangi. Dar a mea nu poate si nu va fi niciodata asa. [ La revedere mama !. ]

Printre altele azi ai fost acolo , zi si noapte umbra mea ai devenit. Calm si optimism oferind.Stiu ca sunt in siguranta cu urmele tale ramase in mine. Ele dau puterea de a merge mai departe.

Necrezare dai dorintelor uitate in praf. Dar cel ce le asculta le scutura si le reda vantului, care bland si cu micile lui puteri le duce destinului care le indeplineste , cand are el chef. Asa ca! Hai mai destinule ... le indeplinesti si pe ale mele?

Dimineata

Sunt trezita de picaturile de ploaie care lovesc in tempo egal fereasta mea . Ma ridic usor din pat. Podeaua e rece precum gheata sub talpile mele abia iesite din caldura culcusului. Un fior ma cuprinde in timp ce pasesc spre biroul meu. Pe jos sunt cioburile zilei de ieri, sfarmate in bucati mici. Le adun usor pe cele mai mari, iar pe cele mici le matur. Un ciob ce dori sa scape din stransoarea mea, dorind sa pastreze ceea ce a insemnat el din ziua de ieri, ma taie la unul dintre degete. Picaturi de sange mi se preling in palma, iar altele cad deasupra cioburilor inca aflate in palma mea. Se pare ca ziua de ieri e hotarata sa isi lase amprenta in mine…A fost plina de cuvinte reci, cu o oarecare tinta de a face sufletul sa inceteze sa sufere. Parea sa fie urmatorul pas, cel asteptat. Care? Pai uite domle poate ca e timpul sa merg mai departe, nu crezi? Cazuta ca din plop, dupa o saptamana de asa zisa ''relaxare la mare'' revin la vechiurile obiceiuri doar ca odata cu astea, amintirile si discutiile care trebuiau a fi reluate deja incepeau sa isi faca aparitia si iar totul a fost dat peste cap . De asta spun ca ar trebui sa merg mai departe.

Arunc cioburile, pun un bandaj pentru a opri sangerarea, si ma arunc pe pat, cu privirea atintita la fereastra udata de ploaie. As putea oare sa-mi returnez viata? Sa cer sa mi se dea alta mai buna la schimb? Mai bine nu. Toate vietile sunt la fel de rele ca si aceasta, doar de asta pretul este atat de mic.

Ploaia se opreste, dar norii raman in continuare pe cer. Ieri noapte a fost furtuna, azi pare sa fie doar o simpla zi cu nori…Nori interiori care se lupta cu cel mai aprig dusman. Acela fiind sufletul uns de vreme si sters de pacate.