21 iul. 2010

Si ai plecat...

Ai impachetat repede in acea seara lucrurile pastrate in sertarele dulapului meu intr’un vartej de tipete si furie. Eu n’am putut sa dau drumu cuvintelor ce stateau asteptand pe varful limbii mele. Asa ca ai luat geamantanul care era doar pe jumatate plin si ai iesit din camera, din casa, din viata mea, trantind usa cu putere. Am ramas pret de cateva clipe privind in gol, incercand sa asimilez toate cele ce s’au petrecut in ultimele zece minute. Doar zece minute au fost? As fi putut jura ca au fost mult mai multe. O lacrima imi siroieste usor pe obraz, trezindu’ma din starea de amorteala.
Privesc spre fereastra pentru a vedea masina ta indepartandu’se prin ploaie cu cauciucurile scartaind…
Ai uitat sa inchizi usa, dragul meu si m’ai lasat sa stau in ploaie toata noapte. Credeai ca asta o sa’ti stearga farmulul de pe covor? Credeai ca o sa’ti stearga urmele din inima mea? Ce bine ar fi fost…
Stau intinsa pe covor inhaland aroma ta dulceaga si placuta. Si parca te simt langa mine. Parca iti simt bratele in jurul meu strangandu’ma si soptindu’mi in ureche “va fi totul bine…”Ca astepti sa revii sa fii ce ai fost. Nu, dragul meu. Nu va fi totul bine. Caci ti’ai lasat amprenta pe sufletul meu ca un fier incins, iar cicatricea ce’ti poarta numele nu se va vindeca.
Amintiri prafuite si vise adormite tresar. Inima iti canta iar gandul bate. Spre ce?Spre noi sperante si drumuri nestiute. Oricat de puternica as fi, se gaseste un miligram de deznadejde si pesimism sa ma dea jos.
Si trebuia sa inchizi usa in urma ta atunci cand ai plecat…asa as fi fost sigura ca nu te vei mai intoarce.

9 iul. 2010

Vis de vara

Priviri departate. Concepte oarecum diferite. Aproximativ acelasi cerc de prieteni.


Odata cu respingerile altora, a aparut aprobarea mea. Si intr-un oarecare ceas, tampit si nebun de altfel, ne-am legat. Tu ai prins iepurele ala din multi altii[ si nu iti mai trebuie altul] iar eu m-am ales cu o noua viata, sanse noi la o viata roz si zile de vara perfecte. Batai , injuraturi,apoi iar pupaturi cu batai.Tot ce nu e permis la noi este. Crede’ma cand iti spun ca nu e doar imaginatia mea. Chiar e adevarat ca cele doua inimi ale noastre acum bat precum una singura. Nu auzi? Nu simti cum bat acelasi ritm ce mi l’ai fredonat cat stateam si mancam tarte cu ciocolata?? Cate ore din nopti nu le’am pierdut vorbind, si cate zile nu le’am petrecut povestindu’ne vietile. As fi vrut sa ma fi luat atunci de mana cand stateam si priveam stelele, si as fi vrut sa te sarut atunci cand ma priveai zambind si’mi spuneai ca is urata si ca nu ma mai suporti.. Dar suntem tineri si ne e teama sa nu gresim, sa nu pierdem ceea ce avem deja din lacomia de a avea mai mult.

Si’ti jur ca si eu simt exact la fel, si mie poate imi e chiar mai teama decat iti e tie. Si nu’ti pot promite ca totul va fi intotdeauna bine, si nici ca va dura pentru totdeauna, dar iti pot promite ca voi incerca.

Da, si eu cred ca te iubesc…

Diseara ne scriem numele in stele ca sa nu uitam niciodata ceea ce a fost, daca timpul va decide sa nu mai fie. Diseara ne scriem numele in inimile celuilalt ca sa nu regretam niciodata ceea ce a fost, daca timpul va decide sa nu mai fie.

Voi lasa fereastra deschisa ca sa te poti strecura diseara pe ea. Ma voi preface ca dorm in timp ce tu stai acolo, neindraznind sa intri in camera, privindu’ma cu atata drag. Iti voi urmarii pasii cum pasesc usor spre patul meu. Si voi deschide ochii pentru a fi sigura ca nu visez si esti aici, langa mine.

Aseaza’te langa mine si tine’ma in brate. Lasa’ma sa’ti numar bataile inimii si sa’mi plimb degetele prin parul tau incurcat, iar eu te voi lasa sa ma saruti usor pe frunte si sa ma mangai usor de brat.

Stii ca inima mea e acum la tine? Fii bland cu ea , te rog; inca are multe de invatat si nu stie cat de nemiloasa si urata e de fapt lumea asta.

Doua suflete se unesc prin saruturi. Doua inimi se unesc prin soapte. Doua trupuri se unesc prin atingeri…


[Revedere? - 30.05.2011]

1 iul. 2010

Crima perfecta

Vechi idei. Cinism la maxim. Nervi intinsi si zambete incordate. Timpul e ucigasul dar noi suntem mai presus de el. El e doar un mic complice iar capii suntem noi.
Haide sa reanalizam probele : ti’am gasit urma pantofului in pamantul de sub fereastra mea; incuietoarea usii din spate a fost in mod evident fortata; dar ceea ce te’a dat de gol mai mult decat orice au fost amprentele pe care le’ai lasat atat pe clanta, cat si pe tot trupul meu.
Asadar, esti acuzat de furt. Dar am de gand sa renunt la acuzatii in clipa in care imi dai inapoi ceea ce’mi apartine. Deci ce zici? Poti sa’mi dai inima inapoi acum?
-As putea, dar este o singura problema. Vezi tu, inima asta a ta, nu am luat’o pentru ca asa mi s’a casunat mie, sa fur inima unei fete pe care am vazut’o in vitrina unei cofetari. Inima asta a ta, am furat’o pentru ca nu mi’ai dat de ales. Pentru ca in clipa in care ai ridicat privirea din acea cana de cacao fierbinte pe care erai atat de concentrata, si a ramas concentrata pe mine pret de cateva secunde, ca o hoata de inimi profesionista de inimi ce esti tu, mi’ai furat’o si tu pe a mea. Vrei dovezi? Am si dovezi. Am si eu amprentele tale peste tot pe hainele mele. Ba mai mult. Am si parfumul tau impregnat in ele. Asadar, cine e vinovat acum?
-Hai sa facem crima perfecta dragul meu. Eu iti fur inima ta, si tu o furi pe a mea.