1 iun. 2010

Aici.Orice.Oricand




Si a venit si vremea asta. Putin zis ''dorita'' mult spus '' uitata'' .
M-am hotarat sa uit de mine, sa dau la gunoi acele zile amagitoare in care imi pasa de cine nu merita, sa ma redescopar, sa stiu iar sa zambesc si cu sufletul. Sa fiu eu pe primul plan. Sa traiesc fericita macar o zi de vara, sa uit de clipele in care, ca o proasta imi iroseam nervii si sentimentele pe niste persoane care s-au dovedit a fi infirmitati ale societatii.
Si uite asa, au disparut multi din mine desi era cazul sa dispara demult. Dar stii, un ochi al sufletului e mai orb decat unu dintre cele doua pe care fiecare om le are. Au ramas doare cei care fac parte din mine-si ma simt completa si bucuroasa daca o sa fiu numita ''mama ranitilor'' doar pentru ei.


O particula de orgoliu spune din toata inima ei ca nu am regrete. Dar daca ma gandesc mai bine as putea avea multe regrete, fara de care nu as putea sa fiu cine sunt si totul ar fi fost mult mai simplu. Insa eu am avut orgoliu si cu ajutorul lui am pierdut ce nu se merita sa pierd dar am si castigat.


Toti suntem ce suntem, cu defecte si calitati -unele mai multe decat altele. Probabil suntem alcatuiti din parerile altora , unele mincinoase altele doar paranoice.


Uitam de noi si de ce am avut important in viata pentru niste capricii si fleacuri. Ar trebui sa ne redeschidem sufletul fata de ce merita. Sa nu uitam sa fim oameni si de cei care au fost langa noi la bine si la greu odata ce apar in viata noastra, cum am mai zis odata -persoane de pura fictiune.

Asa ca... prelungim secunda din an si sa o facem vesnica atunci cand trebuie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu