1sept.

Cu sau fara ploaie, incerc sa nu te mai iubesc.

E sfarsitul verii. O sansa de a o lua de la capat, intr-un timp in care, basmele coboara pe pamant. Nu conteaza cat timp a trecut, cate brate au fost schimbate, cate buze uscate,cate ganduri arse pe covor, de cate ori am incercat sa “ajungem la un sfarsit”, cate sentimente si vorbe au fost schimbate.Omul nu se schimba, iar odata cu el , mai greu si sentimentele.

Tigara arsa la nervi nu a avut nici un efect. Si nu imi pasa, si nu ma doare, si azi, nu imi mai e nici macar dor, nu mai gandesc in spate sau in fata, nu vad niciun viitor si nu mai am tupeu sa ma uit in trecut, te vad pe tine undeva aici, chiar daca probabil ar trebui sa fi departe, si iti rad ca o proasta in fata.Dar tu , treci prin timpul meu, al tau , al nostru.Si ramai unde vrei tu. Iar eu, ii zambesc tristetii prin ochii tai.
Si, iti promit ca voi fi bine. Ca voi zambi din nou si voi putea iubi pe cel care merita.