9 apr. 2010

Reteta uitarii .

E doar o zi din restul timpului. E doar o pata din gramada de idei care coboara clar-obscur in sufletul meu, sub diferite metafore si fantasme aiurite. Stiu ce se intampla: e linistea noptii ce sugruma cuvantul, e frumusetea care masoara fericirea si dorul dupa emoţiile sacre, sacre pentru un nou rasarit sub zidurile orasului cochet cu noblete nordică şi linii frante.
Odata cu acestea,mii de sentimente sucite si cusute pe sub piele imi strapung timpanul si zic. Ce zic? Ca isi doresc sa uite si sa plece iar odata cu asta inima sa isi revina. Probabil si tu ti-ai dorit vreodata sa nu iti mai pese de ce e in stanga sau in dreapta. Sa uiti anumite sentimente si anumiti oameni. Sa nu mai vrea inima sa iti explodeze in piept cand pe strada trece o anumita persoana.
M-am gandit la cativa stropi de putere:
-Plimbari cu persoane care sa ai ce vorbi si rade.
-Bautura cu limita.
-Muzica cat incape,in fiecare moment. Dar nu muzica care sa te induca in eroare.
-Fotografia un bun remediu. Incerci sa privesti si altfel lucrurile. Din alt unghi . Cu inima si nu cu ochii.
-Ce zici de vechi cunostinte? care odata erau langa tine neconditionat.
-Experiente noi. Cunosti alte persoane, alte locuri, alte obiceiuri.
-Ruperea completa de persoana cu care ai probleme sufletesti .
-Afectiunea pe care ti-o poate darui chiar si un pui de catel.
-Ajutorul acordat celorlalti. Le asculti inima si le mangai gandurile .
-Urla, canta , alearga. Intrece-te cu timpul si vezi care castiga.
-Calca prin locuri de care odata te temeai . [Seri in cimitir].
-Impune-ti tie si inimei tale sa mearga mai departe. Da-ti palme si trezeste-te !

Traieste ! Ti s-a dat viata zi de zi cu o avalansa de ganduri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu