7 mar. 2012

Cand...


"Când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste."

     Pornind de la aceasta poezie, aproape de miezul noptii, cand luna plina isi face simtita prezenta, reusesc sa imi gasesc sufletul printre versuri. Iar mintea ii pune intrebarea : " De ce?" -Reusesti sa te implici si atunci cand vezi ca nu merita. -Te intorci desi stii ca e doar un chin in plus. -Nu vrei sa realizezi ca indiferent de situatie, e bine doar la suprafata. Si alte resturi de intrebari care nu isi au rostul , pentru ca el le stie pe derost, el-sufletul prost care poarta palarie desi nu e soare afara , incercand sa se protejeze dar nu reuseste. 
 Inainte de tine, la fel se intampla. Cu tine la fel se intampla. Dupa tine, probabil tot la fel va fi. Aceleasi chinuri simtite care nu dor asa tare dar si cu ele simti ca nu mai poti . Cica e rau cu rau , dar mai rau fara rau . Oare asa o fi ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu